Eram in toamna anului 1985, cand am pasit pe taramul muzicii, o lume a sunetelor mi s-a infatisat si descoperit infrumusetindu-mi existenta. Sub indrumarea domnului profesor Nicolae Popa, am reusit sa fac ca niste simple corzi ale unei mandoline sa readuca duiosia si farmecul cantecelor moldovenesti in sufletele oamenilor.
Timplu petrecut alaturi de colegi in cadrul orelor de exersare ne-a facut sa legam prietenii, amicitii si sa ne dezvoltam afectiv si social, cu implicatii pozitive pentru viitor.
Pentru noi copiii de altadata, orele scurse la repetitii erau cateodata prelungite, dar toate eforturile noastre erau date uitarii cand la fiecare concurs, olimpiada, copiii din Podu Turcului erau felicitati impreuna cu dirijorul lor, pentru performantele ce le obtineau. Aplauzele pe care le primeam ne faceau sa uitam toate lipsurile si greutatile cu care ne confruntam si ne dadeau forta si incredere pentru a merge mai departe. Numele comunei Podu Turcului era deseori asociat cu Premiul I si cu Ansamblul Folcloric "Privighetorile Zeletinului".
Activitatea indelungata si asidua a domnului profesor Nicolae Popa s-a concretizat in zeci de premii nationale si internationale, in recunostinta copiilor ce au invatat tainele unui instrument muzical.
Pentru elevii ce urmau Liceul Pedagogic "Stefan cel Mare" din Bacau (printre care si eu), orele de muzica care includeau si solfegiul, pentru unii elevi erau o corvoada, iar pentru altii, ca noi cei din Podu-Turcului, era o placere, pentru ca am solfegiat intens la scoala generala cu domnul profesor.
Educatia primita, corectitudinea, cinstea, tenacitatea, iubirea de frumos au fost seminte pe care domnul profesor Nicolae Popa le-a semanat in sufletele noastre, seminte care au rodit si ne-au ajutat sa devenim oameni mai tarziu. Daca astazi semenii mei sunt multumiti de mine ca om, datorez acest fapt si domnului profesor Nicolae Popa, un om cu suflet mare care si-a dedicat viata pasiunii sale, muzica.
