Ma bucur ca am ocazia sa-mi spun parerea despre aceasta frumoasa miscare culturala care imbogateste de cativa ani buni spatiul geografic al unei zone putin favorizate datorita departarii de centre culturare mai dezvoltate. Dar iata ca se confirma inca o data adevarul zicerii ca "omul sfinteste locul". Pentru ca fireste, nu din neant s-a intrupat aceasta minune. E rodul unor eforturi conjugate de la dascal la invatacei.
Primul ferment este talentul care, se stie, este un dar de la Dumnezeu, facut de catre Acesta unor fiinte dragi Lui, alese dupa criterii de El stiute.
Darul trebuie onorat! Te obliga!
Iata de ce acei haruiti de Dumnezeu au puteri nelaindemana oricui.
Prima putere este aceea de a munci pe branci (vorba moldoveanului) pana slefuiesti cristalul.
A doua putere este aceea de a renunta la multe comoditati care dau savoare vietii celor neharuiti, fara sa te simti frustrat.
A treia putere este sa dai sens vietii prin ceea ce faci, chiar daca nu esti inteles si aprobat in faze de inceput cand nu se contureaza evident rezultatul efortului depus.
A patra putere e sa rabzi multe neajunsuri inerente unei vieti dedicate unui scop mai putin palpabil, mai neinteles la prima vedere.
A cincea putere - sa ai rabdare, sa nu astepti rezultate rapide, ca in alte domenii. A sasea putere este sa ocolesti facilul, lucrul facut de mantuiala.
A saptea putere este sa constientizezi ca un artist se creeaza si se autocreeaza greu, cu nebanuite eforturi.
Ma opresc aici, desi ar fi mai multe de adaugat.
Asadar in afara de talent si de ce implica el, mai e nevoie de cadrul organizatoric, creearea unui sistem al unui climat de lucru. Arta nu se poate dezvolta in haotic.
Apoi conditiile materiale specifice sunt absolut necesare.
Dar toate acestea, fara vointa de realizare, fara intuitia ca mergi pe drumul corect, nu au sorti de izbanda. Nu se concretizeaza nimic.
Sunt sigura ca acest ansamblu folcloric s-a nascut in mintea si sufletul dascalului Nicolae Popa, mai intai ca o naluca, ca ceva intre posibil si imposibil.
Despre rolul si necesitatea maestrului, a profesorului:
Nicolae Popa putea sa fie un profesor si atat. Sa presteze o munca contra cost ca atatia altii.
Dar, evident, el nu s-a multumit cu atat! Si nimeni, absolut nimeni, nu l-a obligat sa faca mai mult! Luand in consideratie lipsa traditiei culturale - o pata alba, luand in consideratie spatiul geografic, "locul in care nu se intampla nimic" luand in consideratie lipsa unei perspective imediate a valorificarii muncii imense de formare a unui muzician, ne punem, legitim, intrebarea: cum? de ce?
De unde atata putere, perseverenta, pasiune? Cum s-a hotarat profesorul sa faca nefacutul? Cum a putut sa il faca! Aici intervine misterul, acel ceva indefinibil, captat de oameni inzestrati. A avut poate, sau sigur a avut stimulentul descoperirii unui filon nepretuit de talente si pasiune in zecile de copii care i-au trecut prin mana. A descoperit seva de talent miraculos depozitata in ei. Si nu s-a indurat sa ni-i dureze. Nu s-a indurat sa ii lase in seama hazardului.
A avut puterea, generozitatea sa le insulfe acceptarea unor eforturi de munca neintrerupta deloc negljabila a acesor talentati copii. Se stie - un instrumentist se formeaza in ani de munca.
Cum i-a determinat sa persefereze si sa performeze? Munca, disciplina, tenacitate! Un efort bine directionat. O atmosfera speciala. Un lucru bine facut. Consolidarea unor personalitati la randul lor formatoare si autoformatoare (in ani roadele se vor vedea).
Ceea ce construiesti cu pasiune, dureaza.
In concluzie, tot acest efort, cu tot arsenalul lui de probleme frizeaza eroismul. Fara indoiala!
Privita cu obiectivitate, cu sinceritate fenomenul "PRIVIGHETORILE ZELETINULUI" nu s-a intrupat din hazard.
As vrea sa generez o idee indrazneata dar nu imposibila: "Locul unde nu s-a intamplat nimic" sa devina locul consacrat al unui Festival Folcloric cu personalitate si un destin unic.
De ce sa ne indreptam sperantele de manifestare in alte parti, chiar in alte tari?
Schimburile culturale sunt foarte necesare, benefice si stimulatoare.
De ce sa tanjim mereu spre alte zari?
Imposibilul poate deveni posibil!
Cu eforturile conjugate ale unor sponsori bine motivati si pasionati - eforturi grefate pe nepretuitul fenomen cultural deja existent, si ale unor minti creative si indraznete (ma gandesc la cei tineri, performanti, fosti componenti ai ansamblului) totul este posibil - printr-un proiect bine pus la punct cu profesionalism si responsabilitate.
In contextul social actual contributiile private sunt determinante! Trebuie sa se constientizeze acest lucru.
Sa se gaseasca modalitatile specifice de realizare si multa incredere in fortele proprii.
Atunci
LOCUL FARA TRADITIE VA DEVENI TRADITIE!
Aveti avantajul ca sunteti multi valorosi talentati si inteligenti.
Totul e sa va directionati eforturile spre aceasta atractiva misiune.
Va doresc numai reusite in tot ce faceti - fiindca puteti.
Pictor Letitia Oprisan, Bucuresti - 15 mai 2013
Artista Letitia Oprisan este mentionata in peste 10 lexicoane, albume de arta, enciclopedii, precum si in numeroase cataloage care i-au insotit expozitiile.
Lucrari in colectii particulare: Romania, Franta, Anglia, Olanda, Germania, SUA, Canada, Suedia, Australia, Spania, Italia, Japonia etc.
